Mihaela Grosu Cabinet Individual de Psihologie
Motto: Healing and growing is on the other side of pain
Cabinet de psihologie RUP 33688
Fabrica de Glucoza 9B, bl.B, sc.B, et.14, ap.1401
Bucuresti
Repere:
Upground Residence/metrou Pipera
Cartier:
Pipera/Aviației
Sector:
2
Zona Geografica:
Nord
Luni - Vineri
10:00
-
18:00
Pret per sedinta in lei: 250
Mihaela Grosu
RUP 33688
0730770182
mihaela.grosu@mindzone.ro
Procesul de doliu și promisiunea primăverii
Depresie Publicat la data 5 Aprilie 2025, 00:09
Ai observat si tu ca totul in jur e verde si proaspat? Cerul albastru senin, copacii au inflorit si minunatele magnolii sunt acum vedete pe social media. Cu siguranta ai surprins si tu cu telefonul, imaginile superbe ale momentului pentru a pastra in amintire momentul magic al renasterii naturii. Dupa cenusiul si pustiul iernii, venirea primaverii, ne incanta si emotioneaza de fiecare data.
Procesul de doliu si primavara par, la prima vedere, doua concepte diametral opuse.
Unul vorbeste despre pierdere si golul lasat in urma iar celalalt este simbolul renasterii, momentul in care totul se trezeste la viata. Dupa somnul lung al iernii, natura renaste, aducand cu ea speranta si promisiunea unui nou inceput. Aceasta reinnoire anuala este un memento puternic ca, indiferent cat de dificile sunt conditiile, viata gaseste intotdeauna o cale sa triumfe. Doliul si primavara fac parte din ciclul etern al vietii, al transformarii si devenirii.
Etapele doliului conform Elisabeth Kübler-Ross
Psihiatrul elvetiano-american, Elisabeth Kübler-Ross, in lucrarea sa "On Death and Dying" (Despre moarte si procesul de a muri) descrie un model al procesului de doliu alcatuit din cinci etape: negarea, furia, negocierea, depresia si acceptarea.
Autoarea precizeaza ca aceste etape nu sunt liniare si ca nu toti indivizii le experimenteaza pe toate sau in aceeasi ordine. Ele reprezinta raspunsuri la pierdere dar nu exista un raspuns standard la pierdere, la fel cum nu exista o pierdere standard. Sunt mai degraba un cumul de reactii normale la suferinta profunda, oferind o perspectiva asupra diversitatii experientei umane in fata pierderii si aceasta deoarece durerea noastra este la fel de unica precum vietile noastre.
Este important de mentionat ca Elisabeth Kübler-Ross nu numai ca a ajutat la intelegerea procesului de doliu dar a si initiat discutii despre moarte si suferinta, intr-o societate adesea reticenta in a se confrunta cu aceste realitati.
Etapele se regasesc nu doar in contextul infruntarii propriei mortalitati sau a procesului de doliu in urma pierderii unei persoane dragi ci si in multe alte situatii de pierdere sau schimbare majora in viata. Decizia de iesi dintr-o relatie de cuplu, de a parasi un loc de munca sau a pune capat unei relatii de prietenie nu face ca pierderea sa fie mai putin dureroasa. Doar pentru ca noi am ales pierderea, aceasta nu inseamna ca nu este dureroasa si ca nu ne poate aduce suferinta.
Negarea: Mecanismul Initial de Aparare
Etapa negarii, functioneaza ca un mecanism de aparare initial in fata unei pierderi devastatoare sau a unui diagnostic terminal. in aceasta faza, pentru individ este adesea dificil sa accepte realitatea situatiei si poate reactiona ca si cum vestea primita nu ar fi adevarata. Negarea ajuta la amortizarea socului initial al pierderii, permitand persoanei sa-si tempereze emotiile si sa proceseze informatiile pe masura ce devine pregatita sa faca fata realitatii.
Negarea nu trebuie vazuta ca o forma de slabiciune sau ca o incapacitate de a infrunta realitatea. Dimpotriva, este o parte naturala a procesului de doliu, care serveste la protejarea sanatatii psihice a individului in momente de suferinta acuta. in timp, pe masura ce persoana incepe sa accepte realitatea pierderii, intensitatea negarii va incepe sa scada, deschizand calea spre celelalte etape ale doliului.
Este necesar sa retinem ca durata si intensitatea negarii pot varia semnificativ de la o persoana la alta, reflectand unicitatea procesului de doliu pentru fiecare individ. De asemenea, unele persoane pot reveni la etapa de negare in diferite momente ale procesului de doliu, ceea ce subliniaza natura non-liniara si complexa a experientei doliului.
Furia: un raspuns emotional intens
Furia reprezinta raspunsul emotional intens care poate urma dupa ce negarea incepe sa se disipeze si realitatea pierderii devine mai evidenta. Aceasta etapa este caracterizata de sentimente puternice de manie, resentimente, furie indreptata catre sine sau catre altii, catre circumstante, catre destin sau divinitate. Furia poate fi declansata de sentimentul de nedreptate, de frustrarea ca situatia este dincolo de controlul persoanei. Oamenii se pot simti furiosi pe cei pe care ii percep responsabili pentru pierderea lor sau pe ei insisi pentru lucruri pe care le-au facut sau nu le-au facut. in cazul pierderii unei persoane dragi, posibil sa existe manie indreptata catre persoana decedata pentru ca "a lasat-o" pe cea in doliu sau chiar catre medici, care nu au putut impiedica pierderea.
Este esential sa vedem ca furia este o parte naturala si necesara. Furia permite individului sa-si exprime si elibereze emotiile suprimate, contribuind astfel la procesul de acceptare a realitatii pierderii.
Negocierea: incercarea de a amana pierderea
Negocierea se manifesta in momentul in care realitatea pierderii incepe sa fie acceptata iar furia si negarea isi pierd din intensitate. in aceasta faza, indivizii pot incerca sa caute modalitati de a amana sau de a modifica impactul pierderii, incercand sa negocieze, fie cu o entitate superioara, fie cu ei insisi, o cale de a atenua sau inversa pierderea. Este o incercare de a prelua controlul asupra unei situatii care este in mod inerent necontrolabila, exprimand dorinta de a gasi solutii pentru a evita suferinta.
Negocierea reflecta lupta interna si dorinta de a reveni la o stare anterioara, inainte de a fi confruntat cu pierderea. Este o manifestare a dificultatii de a accepta permanenta pierderii si a finalitatii pe care o presupune. Procesul de negociere poate oferi un ragaz temporar de la durere iar acest moment al negocierii in doliu, subliniaza complexitatea emotionala a omului si capacitatea de a cauta speranta si solutii, chiar si in cele mai dificile momente ale existentei.
Depresia: confruntarea cu realitatea pierderii
Depresia este caracterizata printr-o tristete adanca si un sentiment de gol, pe masura ce persoana in doliu incepe sa constientizeze amploarea si finalitatea pierderii.
Depresia in contextul doliului este diferita de tulburarea depresiva majora, prin natura sa temporara, direct legata de evenimentul de pierdere.
in aceasta etapa, indivizii se pot retrage din activitatile obisnuite, pot simti oboseala, lipsa de energie, schimbari in apetit sau somn, si pot avea dificultati de concentrare. Pot plange des si pot trai sentimente de izolare, singuratate sau abandon. Este o perioada in care durerea pierderii este resimtita in mod acut, reflectand greutatea realitatii de a trai fara persoana sau situatia pierduta.
Este important de mentionat ca depresia ca etapa a doliului este un raspuns normal si sanatos la pierdere, oferind persoanei timpul si spatiul de a procesa durerea. Desi aceasta etapa este adesea dificila si dureroasa, este o parte necesara a procesului de doliu. Permite persoanei in doliu sa recunoasca pe deplin impactul pierderii asupra vietii sale si sa inceapa sa se adapteze la noua realitate.
in cele din urma, prin traversarea depresiei, indivizii pot gasi un teren pentru a construi acceptarea si a incepe sa vada posibilitatea unui viitor in care pot gasi sens si satisfactie chiar si in absenta celor pierduti. Este crucial ca persoanele care trec prin aceasta etapa dificila sa primeasca suport emotional si daca este necesar, ajutor profesional, pentru a naviga prin complexitatea doliului intr-un mod sanatos.
Acceptarea: tranzitia spre vindecare
Acceptarea reprezinta ultima etapa a modelului de doliu descris de Elisabeth Kübler-Ross si marcheaza o tranzitie semnificativa in procesul de vindecare. in aceasta faza, persoana in doliu incepe sa recunoasca si sa accepte realitatea pierderii ca parte permanenta a vietii sale. Nu inseamna neaparat ca durerea asociata cu pierderea dispare complet sau ca persoana afectata este „bine” in sensul traditional, ci mai degraba ca a ajuns la o intelegere ca viata poate continua in ciuda absentei. Acceptarea poate varia in semnificatie de la o persoana la alta. Pentru unii, poate insemna recunoasterea faptului ca sunt capabili sa traiasca fara persoana iubita, gasind noi moduri de a se conecta cu memoria acesteia. Pentru altii, poate insemna adaptarea la noi realitati.
Etapa acceptarii permite individului sa inceapa sa se uite catre viitor cu o noua perspectiva, investind din nou in relatii si activitati si deschizandu-se catre posibilitatea de a experimenta bucurie si satisfactie in viata. Este un proces gradual, care necesita timp si poate implica momente de recidiva in etapele anterioare ale doliului.
Acceptarea nu inseamna uitarea persoanei pierdute sau a sentimentelor legate de aceasta, ci mai degraba gasirea unui mod de a trai cu aceasta pierdere. inseamna a face pace cu pierderea si a se reorienta catre prezent si viitor, pastrand in acelasi timp amintirea persoanei iubite ca o parte valoroasa a propriei povesti.
Primavara si doliul: cicluri de reinnoire si transformare
Doliul, asemenea primaverii, este un proces de transformare. Nu este despre a lasa in urma pierderea, ci despre a invata sa traiesti cu ea, permitandu-i sa devina parte din cine esti. Acest proces ne restructureaza, modificandu-ne perceptiile despre viata, despre noi insine si despre lumea din jurul nostru. in adancul tristetii si al pustiului resimtit in urma pierderii, descoperim compasiunea, avem revelatii profunde si o apreciere mai acuta pentru valoarea fiecarui moment.
Doliul ne mai invata despre fragilitatea existentei noastre. in fata pierderii reevaluam ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi, ne reconfiguram prioritatile, cautam sa gasim sensul si sa dam sens experientelor prin care trecem.
Nu exista o "vindecare" traditionala pentru doliu, pentru ca a trai cu pierderea nu inseamna sa o stergem din existenta noastra, ci sa o integram in ceea ce devenim. Acest proces ne schimba in moduri pe care nu le putem anticipa, dar ne si imbogateste, oferindu-ne o noua perspectiva asupra vietii si asupra propriei noastre reziliente.
Primim multe mesaje culturale si sociale despre modul ”corect” de a jeli si a purta doliul dar fiecare persoana este diferita. Sunt poate persoane care, daca nu plang tot timpul, daca traiesc momente in care se pot bucura de viata, se tem ca asta inseamna ca nu au iubit cu adevarat persoana disparuta. Este esential sa recunoastem ca experienta fiecaruia este diferita si ca este in regula sa fie asa. Doliul este o experienta intens personala.
in cele din urma, primavara si doliul ne invata ca si in cele mai intunecate momente, exista speranta reinnoirii si a cresterii. Asemenea naturii care se regenereaza in fiecare primavara, sufletul uman are capacitatea de a gasi forta de a merge mai departe, purtand cu sine amprenta pierderilor dar si intelepciunea, compasiunea si rezilienta dobandite in urma acestora.
Articol realizat de psiholog Mihaela Grosu
