Mihaela Grosu Cabinet Individual de Psihologie

Motto: Healing and growing is on the other side of pain

Cabinet de psihologie RUP 33688

Fabrica de Glucoza 9B, bl.B, sc.B, et.14, ap.1401 Bucuresti Repere: Upground Residence/metrou Pipera Cartier: Pipera/Aviației Sector: 2 Zona Geografica: Nord
Luni - Vineri 10:00 - 18:00 Pret per sedinta in lei: 250

Mihaela Grosu RUP 33688
0730770182
mihaela.grosu@mindzone.ro

http://www.mindzone.ro

Ce se întampla dupa flori si inimioarele de ciocolata

Cuplu   Publicat la data 5 Aprilie 2025, 00:22

Iubirea pluteste in aer de Ziua indragostitilor dar, dupa ce ciocolata e mancata si baloanele se dezumfla, totul devine brusc… normal. E momentul in care ne intrebam: „Ok, deci… ce urmeaza acum?” Poate ca basmele se incheie cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti...”, insa, in realitate, o relatie de lunga durata se construieste si se reconstruieste zilnic.
Dragostea incepe sa se redefineasca dupa ce scanteile initiale se transforma intr-un foc domol dar de lunga durata. Acolo se ascunde, de fapt, adevarata magie: o relatie nu e doar despre romantism si fluturi in stomac ci despre cum invatam sa convietuim, zi de zi, intr-o poveste care e mai putin ca un film siropos si mai mult ca un serial cu numeroase sezoane.
Hai sa aruncam o privire la etapele prin care trece un cuplu, la ce spun neurostiintele despre „fluturii din stomac” si la cateva tehnici inspirate din teoriile lui John Gottman si Imago.
 
Etapele iubirii: de la  exuberanta romantica la echilibrul asumat
 
Iubirea fuzionala (faza cu „fluturi in stomac”)
 in aceasta etapa, creierul nostru se bucura de un cocktail de neurotransmitatori: dopamina (hormonul recompensei), serotonina (care influenteaza starea noastra de bine), oxitocina (hormonul atasamentului) si adrenalina (care ne face inima sa bata mai repede). E perioada plina de pasiune si idealizare: ne focusam pe calitatile partenerului iar micile defecte trec neobservate.
 
Faza de diferentiere si deziluzie
Pe masura ce „anestezia chimica” se mai estompeaza, apar inevitabil tensiuni, iar micile imperfectiuni ale partenerului, care anterior pareau nesemnificative, devin surse de frustrare.  in teoria Imago, Harville Hendrix explica faptul ca partenerul ne oglindeste adesea propriile rani emotionale. Cand fluturii dispar, ne confruntam cu realitatea celuilalt si a noastra.
 
Echilibrul asumat
Dupa primele ciocniri, incepe munca de echipa. E momentul in care construim o relatie mai matura, cu mai putine proiectii si cu mai multa adaptare. Iubirea devine mai putin dramatica dar mai profunda prin intimitatea emotionala si intelegerea pe care si-o ofera partenerii.
 
Calatoria prin aceste etape nu este una usoara. Dupa ce am trecut prin emotia indragostirii si am ajuns la o forma mai asezata de iubire, e firesc sa ne bucuram de sentimentul ca am reusit. insa chiar in acest punct de echilibru relativ, pot aparea si primele fisuri.
Relatia devine un teren in care putem utiliza tipare disfunctionale de comunicare iar daca acestea nu sunt identificate la timp, pot sabota tot ce am cladit impreuna de-a lungul timpului. Astfel, inainte sa ne dam seama, reprosurile se pot transforma intr-un obicei de comunicare distructiv.
 
Care sunt acesti „inamici” ai cuplului si cum ii putem recunoaste?
John Gottman a identificat patru tipare de comunicare disfunctionala care pe termen lung, pot eroda serios relatia:
Critica– „Niciodata nu faci nimic cum trebuie…”
Dispretul – datul ochilor peste cap, sarcasmul, umorul acid.
Defensiva sau apararea– oferirea de explicatii la fiecare repros, incapacitatea de a recunoaste partea ta de responsabilitate.
Blocajul emotional – te inchizi complet, eviti discutia, taci defensiv.
Dupa ce am inteles cat de usor pot sa apara tiparele negative - critica, dispretul, defensiva si blocajul emotional, este firesc sa ne intrebam: „Si acum ce facem?” Recunoasterea problemelor reprezinta un prim pas important. Stiind care sunt semnele de alarma avem sansa sa ne indreptam atentia constient spre solutii constructive.
 
Tehnici si modalitati de reconectare
Gottman vorbeste despre asa numitele “repair attempts” – mici gesturi de reconectare si reconciliere emotionala: o gluma relaxanta, o imbratisare, un mesaj de asumare partiala a vinovatiei.
De asemenea, micile momente de „wow” Surprizele mici si frecvente sunt mai valoroase decat evenimentele mari si rare. Chiar si un mesaj la pranz cu „mi-era dor sa-ti aud vocea” confirma si consolideaza sentimentul de apropiere.
Rezervati-va 10-15 minute zilnic pentru a discuta despre ce v-a placut la ziua respectiva si despre o grija sau o frustrare. Stress-reducing conversations sunt momentele dedicate comunicarii, fara telefoane, fara TV, doar vocea si privirea partenerului.
Daca se intampla ca discutia sa devina prea incordata, luati o pauza de 20 de minute, pauza constienta. Respirati, plimbati-va putin si abia apoi reluati conversatia. Studiile lui Gottman arata ca ritmul cardiac scazut si calmul faciliteaza comunicarea eficienta.
 
De asemenea, Harville Hendrix documenteaza tehnicile de comunicare Imago Dialogue,  tehnici menite sa ne ajute sa comunicam autentic si sa ne simtim reconectati si apropiati emotional.
Oglindeste ceea ce auzi: „Deci, ceea ce imi spui este ca…”.
Valideaza emotiile celuilalt: „inteleg ca esti suparat(a) pentru ca…”.
Empatizeaza cu partenerul: „Te simti dezamagit(a) si singur(a) insa sunt aici pentru tine.”
 
De la Valentine’s Day la fiecare zi: prioritizand relatia
Desi povestile de dragoste incep deseori cu inimioare si ciocolata, adevarata frumusete a relatiei vine atunci cand, dincolo de efervescenta initiala, cei doi isi asuma responsabilitatea pentru propria crestere emotionala. Prin intelegerea etapelor de dezvoltare, recunoasterea tiparelor disfunctionale si introducerea tehnicilor de comunicare sanatoasa putem mentine conectarea emotionala si pasiunea. Relatia are nevoie de timp, de atentie constienta si de un pic de efort zilnic. Cu putina munca si o atitudine deschisa, basmul se poate transforma intr-o poveste reala, nu doar fermecatoare dar si valoroasa,  prin profunzime si durabilitate.
 
Articol realizat de psiholog Mihaela Grosu
Feedback