Povestea de astăzi isi are rădăcinile la o intersectie de străzi din Stokcholm, unde pe un colt se afla unul dintre birourile Kreditbanken (The Credit Bank).
Intr-o zi de august, in 1973, Jan-Erik “Janne” Olsson, a intrat in bancă inarmat cu un pistol mitralieră incercând sa jefuiască banca. Patru angajati au fost tinuti ostatici in seiful băncii timp de sase zile. In timpul si după jaf, o legătură a fost dezvoltată intre captivi si agresor. Unii ostateci, in timpul unei convorbiri telefonice cu premierul suedez Olof Palme, au arătat simpatie pentru agresor si au criticat politia pentru actiunile sale. Erau speriati că politia ii va ucide. Acest comportament, nemaiauzit până atunci, a agitat interesul in lumea academică. Criminalistul si psihiatrul Nils Bejerot, ce lucra in acel moment pentru politie, a definit această reactie prin expresia “Norrmalmstorgssyndromet” (Sindromul Norrmalmstorg), cunoscută mai târziu ca Sindromul Stockholm.
Sindromul Stockholm este o conditie care determină victimele ostateci să dezvolte o aliantă psihologică cu abuzatorul in timp ce se află in captivitate sau in timp ce sunt abuzate. In viata victimei, care este pusă in pericol, apare constientizarea unei morti iminente si faptul că supravietuirea si integritatea sa fizică depind de agresor.
Instinctul de supravietuire se află in centrul sindromului Stockholm si este un mecanism care provine din nevoia victimei de a supravietui care este mai puternică decât dorinta de a-si uri agresorul. Victimele trăiesc intr-o dependentă fortată si interpretează actiunile rare sau mici de bunătate in mijlocul unor conditii oribile, ca tratament bun si incep să dezvolte sentimente pozitive fată de agresor, in conditiile in care dobândesc credinta că o evadare sau o iesire din situatie ar fi imposibilă.
O teorie care incearcă să explice sindromul Stockholm este aceea care spune că oamenii in general nu pot sta nefericiti pentru perioade lungi de timp si adaptarea ar putea constitui singura modalitate de a supravietui. Extinderea acestei teorii a fost realizată si in zona violentei domestice unde este adesea intâlnită situatia in care o persoana alege să rămână cu partenerul sau cu părintele abuziv.
In cazul femeilor, acest lucru este adesea prezentat ca reactia „femeilor neajutorate”. Motivul pentru care acestea aleg să rămână cu sotul abuzator este pentru că simt un fel de dependentă de partenerul lor, simt că nu pot functiona fără el, isi pierd propria identitate si raportarea la viată se face doar prin el. Abuzatorul are grija să inoculeze victimei sale ideea ca altă sansă pentru de a trăi – nu există . Aceste femei adesea prezintă in istoria personală o viată petrecută alături de un tată abuziv – viata prezentă având in acest context o „derulare” deja cunoscută. Mentionez aici că statusul social sau intelectual al „femeilor neajutorate” nu are importantă, situatiile de acest gen fiind intâlnite si in medii sociale elevate.
Alături de categoria acestor ”femei neajutorate si mute” există copiii abuzati din punct de vedere emotional sau fizic. Acestia ascund abuzurile trăite in cadrul familiei de origine– acceptând că nu există sansă de evadare si alegând adesea să mintă sau să ascundă evenimentele trăite, protejând astfel agresorul. Ca aduti, acesti „fosti copii abuzati” prezintă, la rândul lor, comportamente abuzive.
In cabinet am intâlnit, in ultimul timp, situatii când părintii au avut curajul să recunoască abuzul trăit in copilărie si să solicite sprijin in vederea schimbării comportamentului lor fată de proprii copii. In aceste contexte, tratamentul implică de obicei consiliere psihologică si psihoterapie cu scopul ca fiecare in parte să constientizeze că actiunile si sentimentele sale provin din tehnicile de supravietuire umană. De asemenea, consilierea implică sprijinirea clientului in restabilirea normalitătii in viata sa si il invată cum să scadă comportamentele bazate pe strategii de supravietuire marcate de sentimentul de frică – pentru ca astfel să poată trăi o viată reală – normală .
Recomandarea – Iluzia iubirii. De ce se intoarce femeia maltratată la agresorul său – David P. Celani
Intrebarea care se pune in această carte este: „De ce atât de multi bărbati le agreseaza pe femeile pe care le iubesc si, mai ales, de ce partenerele maltratate se intorc, totusi, la bătăusii lor?”
Psihologul american aplica teoria relatiilor de obiect (Fairbairn), pentru a demonstra ca femeile batute se simt inconstient atrase de partenerii batausi. Aceasta atractie paradoxala este explicata prin tulburarile de personalitate care si-au pus amprenta asupra victimelor abuzate si neglijate in copilarie.
Aceasta a fost „Pastila antistres” de azi..
O zi frumoasă vă doresc!
Cu bine!
https://www.authenticmind.ro/2019/05/30/cand-victima-isi-apara-abuzatorul-sindromul-stockholm/
Roxana Alexandra Popa
RUP 18111
